Ecouri din Vorthea Pictorița: Science fiction, #17

Ecouri din Vorthea Pictorița

Science fiction, Volume 17

Bucur Loredan

Published by BLM GOLD, 2025.

This is a work of fiction. Similarities to real people, places, or events are entirely coincidental.

ECOURI DIN VORTHEA PICTORIȚA

First edition. February 8, 2025.

Copyright © 2025 Bucur Loredan.

Written by Bucur Loredan.

Cuprins

Title Page

Copyright Page

Ecouri din Vorthea-Pictorița

Ecouri din Vorthea-Pictorița

Prolog:

În vastitatea universului,printre stele uitate și ecouri ale civilizațiilor dispărute,exista o legendă despre Vorthea,o lume ascunsă,invizibilă pentru cei care privesc doar cu ochii,dar strălucind intens pentru cei care simt cu sufletul.Vorthea nu era doar o planetă,ci o punte între dimensiuni,o amprentă vie a unei puteri pe care puțini o puteau înțelege.Se spunea că acolo,realitatea se contopea cu visul,iar timpul era o simplă iluzie.Cu mult înainte ca Xorathis să pășească pe Pământ,o profeție fusesese șoptită printre stelele reci ale cosmosului: „Când umbrele vor cădea peste lumi și ecourile Vorthea vor străbate vălul tăcerii,o inimă de om și o ființă din stele vor schimba cursul destinului."Într-un atelier de pictură,Selina Novac își trecea degetele peste pânza goală,simțind o neliniște pe care nu și-o putea explica.Culorile pe care le alesese păreau să-și piardă strălucirea înainte de a atinge pânza,iar formele din mintea ei se destrămau ca nisipul sub vânt.Ochii săi căprui,de obicei plini de pasiune,priveau acum cu o melancolie nejustificată.În spatele privirii ei se ascundea un adevăr pe care încă nu-l descoperise,o legătură invizibilă cu o lume despre care nu știa nimic.Cerul nopții se cutremură ușor,o dâră de lumină străbătând întunericul.Xorathis călătorea spre Pământ,trimis de Consiliul Vortheranilor care vedea în umanitate nu doar o curiozitate,ci o amenințare latentă.Misiunea sa era clară:să observe,să înțeleagă și,dacă era necesar,să intervină.Dar nimic nu-l pregătise pentru haosul emoțiilor umane,pentru fragilitatea și forța lor deopotrivă.Destinele lor erau pe cale să se intersecteze,iar ecourile Vorthei începeau deja să vibreze în tăcerea aparentă a universului.O pictoriță care căuta sensul artei sale și o ființă din stele care căuta să înțeleagă umanitatea.Împreună,aveau să dezvăluie adevăruri ascunse și să rescrie granițele realității.Aceasta nu este doar o poveste despre lumi îndepărtate.Este o poveste despre cine suntem,despre ceea ce ne definește și despre ecoul pe care fiecare dintre noi îl lăsăm în univers.

PARTEA I: SOSIREA 

Capitolul 1.Umbrele nopții

Capitoul 2.Curiozitatea interzisă

Capitolul 3.Căutarea Selinei Novac

Capitolul 4.Umbrele trecutului

Capitolul 5.Prima întâlnire

Capitolul 6.Vocea orașului

Capitolul 7.Pisica neagră

Capitolul 8.Umbre în bibliotecă

Capitolul 9.Un cod ascuns

Capitolul 10.Amenințarea ascunsă

PARTEA II: DEZVĂLUIREA 

Capitolul 11.Un pact fragil

Capitolul 12.Primele ecouri

Capitolul 13.Interferența lui Krythis

Capitolul 14.Întrebări fără răspuns

Capitolul 15.Semnele din Vorthea

Capitolul 16.Între două lumi

Capitolul 17.Primul contact

Capitolul 18.Ecourile unei profeții

Capitolul 19.Misiunea Consiliului

Capitolul 20.Trădare în umbră

PARTEA III: CONFRUNTAREA 

Capitolul 21.Fuga

Capitolul 22.Secretul Selinei

Capitolul 23.Noaptea de dragoste

Capitolul 24.Pe urmele Vorthea

Capitolul 25.Capcana lui Krythis

Capitolul 26.Planeta ascunsă

Capitolul 27.Dincolo de stele

Capitolul 28.Adevărul despre Vorthea

Capitolul 29.Consiliul intervine

Capitolul 30.Sacrificiul final

Capitolul 31.Ecouri eterne

PARTEA I: SOSIREA 

Capitolul 1: Umbrele nopții

O lumină stranie sfâșie cerul nopții,o dâră eterică ce părea să pulseze ca o inimă vie. Xorathis își începea coborârea pe planeta albastră,un punct de graniță între vastitatea cosmică și fragilitatea vieții umane.Călătoria prin atmosferă era o experiență stranie și dezarmantă.Înfășurat în energia pură a ființei sale,Xorathis simțea pentru prima dată forța gravitației,căldura trecerii prin straturile dense ale aerului,și un ciudat sentiment de vulnerabilitate.Înainte de această misiune,nu mai experimentase nimic de acest fel.Nu cunoștea frigul,vântul sau contactul direct cu materia fizică.Într-o explozie aproape imperceptibilă pentru ochiul uman,Xorathis a ajuns la sol.Locul ales pentru sosirea sa era o intersecție întunecată,flancată de clădiri părăsite și de un felinar tremurând care arunca umbre dansante peste asfaltul crăpat.Orașul respira un aer de degradare și liniște,o lume aproape invizibilă în noapte.Eliberând energia strălucitoare care-i învăluise corpul în timpul coborârii,Xorathis își adaptă forma la mediul uman.Procesul de transformare era rapid,dar precis.Corpul său începu să capete contururi fizice:membre,piele,ochi.În câteva secunde,părea un bărbat obișnuit,dar trăsăturile sale aveau o perfecțiune aproape stranie,ceva care ar fi trecut neobservat la prima vedere,dar care ar fi trezit suspiciuni după o privire mai atentă.Pentru o clipă,a stat nemișcat,încercând să proceseze avalanșa de stimuli.Simțurile fizice,atât de străine pentru el,erau copleșitoare.Vântul îi atingea pielea,rece și aspru,iar mirosul de umezeală și metal rânced îi invada nările.Clădirile aveau un miros greu,de beton învechit,iar undeva,la distanță,parfumul slab al unor flori sălbatice îi traversa conștiința ca un ecou ciudat.Se aplecă,trecându-și mâna printr-o băltoacă de apă murdară de pe trotuar,fascinat de textura lichidului,de senzația umezelii și de reflexiile pe care le vedea în el.Orașul era viu,deși părea pustiu.O pisică neagră trecu grăbită peste stradă,iar Xorathis îi urmă mișcările cu atenție.În lumea sa natală,nu existau creaturi ca aceasta,care păreau să se strecoare printre umbre cu o grație atât de naturală.Deși pisica părea să ignore prezența sa,într-un moment scurt,își întoarse capul și privirile lor se întâlniră.Ochii animalului sclipeau straniu,iar Xorathis simți pentru o clipă ceva ce nu mai experimentase,o conexiune instinctuală,poate chiar emoțională.Pe măsură ce trecu de primele clipe de adaptare,își îndreptă privirea spre cer.Stelele erau mai slabe decât se așteptase,ascunse în mare parte de norii cenușii și de poluarea luminoasă a orașului.Își amintea de hărțile stelare studiate înainte de sosire și simți o ușoară dezamăgire.Pământul,cu toate promisiunile sale de frumusețe, părea să-și fi pierdut o parte din magia cosmică.

Xorathis își puse corpul uman în mișcare, încercând să-și stăpânească noile limite fizice.Simțea fiecare pas pe trotuarul umed,fiecare mișcare a mușchilor și fiecare bătaie a inimii. Corpul său artificial era perfect adaptat pentru această lume, dar pentru el totul era un joc de echilibru.Își ridică mâinile în fața ochilor, observând liniile palmelor,detaliile pielii și senzația aerului rece care îi învăluia degetele. Aproape râse în sinea lui,ironic,să fie atât de limitat într-o formă care trebuia să-i ofere acces la cea mai puternică resursă din univers:conexiunea cu umanitatea.Pe străzile pustii,orașul își murmura povestea.Zgomotul îndepărtat al motoarelor de mașini,țipătul brusc al unei sirene și un râs îndepărtat îi compuneau o simfonie necunoscută.Sunetele păreau dezordonate,dar fascinante. Pe măsură ce mergea,privirea lui cădea pe vitrinele magazinelor închise.Reflectarea formei sale umane în geamuri îl surprindea de fiecare dată.Era,în același timp,familiar și străin.În spatele uneia dintre vitrine,zări o oglindă veche și se opri,studiindu-și imaginea. Ochii săi,de un albastru aproape ireal,sclipeau în întuneric,iar fața îi era o enigmă.Era bărbat,dar nu purta niciun semn de vârstă sau istorie.Părul său,de un negru intens,părea să absoarbă lumina slabă din jur.În timp ce explora,simți prima senzație de foame,un lucru pe care îl percepea mai degrabă ca o slăbiciune ciudată decât ca o nevoie reală.Se apropie de o tarabă abandonată unde fusese vândută mâncare mai devreme,iar resturile de fructe și ambalaje emanau mirosuri care îl intrigau.Își trecu degetele peste coaja unui măr ros,simțind textura rugoasă.Această lume era plină de paradoxuri:frumusețe ascunsă în ruine,ordine în haos.Pe măsură ce trecea timpul,începea să înțeleagă de ce umanitatea era considerată atât de complicată.Totul părea să aibă o dualitate:lumină și întuneric, frumusețe și degradare,ordine și haos.Acest contrast era copleșitor,dar și fascinant.Simți pentru prima dată un fior de curiozitate adevărată,o emoție care,în lumea sa de origine,ar fi fost considerată un defect fatal.Dar această curiozitate era și periculoasă.Știa că trebuie să rămână concentrat pe misiunea sa.Seline Novac.Numele ei răsuna în mintea lui ca un ecou constant,o ancoră care îl ținea legat de scopul său.Ea era cheia,singura ființă care deținea răspunsurile la întrebările care frământau nu doar Vortheranii,ci poate întreg universul.Prezența ei emitea o vibrație subtilă,una pe care doar el o putea detecta.În timp ce își îndrepta pașii către centrul orașului,simțea că se apropie de ea.Era ca un far într-o mare de întuneric,o lumină pe care doar el o putea percepe.În timpul explorării sale,Xorathis începu să perceapă subtilitățile mai profunde ale vieții umane.Într-un colț întunecat,văzu un om fără adăpost, înfășurat într-o pătură zdrențuită.Bărbatul murmură ceva,probabil un vis sau o rugăciune,iar Xorathis se opri pentru un moment.Observându-l,simți ceva ce nu putea explica,o formă de empatie care nu era doar o reacție rațională,ci o emoție pură.În mintea sa, aceasta era o slăbiciune,dar în același timp,simțea că ar putea fi o forță ascunsă pe care nu o înțelegea pe deplin.Pe măsură ce noaptea înainta,Xorathis continuă să exploreze orașul,lăsându-se purtat de sunetele și luminile care păreau să prindă viață.Începuse să înțeleagă că această lume,cu toate imperfecțiunile și contradicțiile sale,era un loc unic.Era un loc în care